Iată un răspuns atribuit sfântului Atanasie cel Mare:
„Pofta trupurilor vine omului de la calda amestecare a trupului sau de la o mai mare desfătare de bucate și de somn și de odihnă, poate și din lucrare satanică, dar și de la a-i judeca pe alții sau din înălțarea cugetului, când cineva se trufește pentru curăția lui. Căci se îngăduie ca unul ca acesta să cadă pentru ca, prin curvie, să lepede mândria și, condus fiind la smerenie, să dobândească mântuire. Căci din comparația celor două rele, mai ușoară este față de mândrie păcatul natural al curviei.
Când începe cineva să se lupte pentru cuvinte, să cunoască faptul că aceasta este lucrarea distrugerii.
Și dacă se luptă cu cei deopotrivă cu el, poate are oarecare posibilitate de potolire. Dar dacă se luptă cu superiorii săi este dovada clară a pierzaniei celui ce se luptă pentru cuvinte.
„Căci zice Apostolul: Bucurați-vă pururea, rugați-vă neîncetat, dați mulțumire pentru toate[1]. În aceste trei isprăvi constă mântuirea noastră, căci a se bucura pururea este fapta dreptății, prin a ne ruga neîncetat nu dăm loc diavolului împotriva noastră, și a mulțumi pentru toate este dovada clară a dragostei față de Dumnezeu”.
Domnule profesor, în afara creștinismului, nici o altă religie nu vorbește despre înviere. Ce a reprezentat Învierea lui Hristos pentru lumea antică păgână și cum au pus în lumină acest eveniment Sfinții Părinți în operele lor?
Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular