Teologie

Sfântul Filotei Kokkinos, Patriarhul Constantinopolului

Canon de rugăciune la Domnul nostru Iisus Hristos și Născătoarea de Dumnezeu, pentru ploaie

Glasul al 4-lea

Cântarea 1

Irmosul :

«Noianul Marii Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.»

Stih: «Miluiește-ne, Dumnezeule, miluiește-ne!»

Canon la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorului[1]

Facere a fericitului Andrei Criteanul

Glasul al 4-lea

Cântarea 1

Irmosul:

«Să cântăm cântare de biruință singurului Dumnezeu Celui ce a făcut minuni de demult căci pe Faraon cu toată armata lui în mare l-a scufundat».

Sf. Grigorie Palama, Omilia a 37-a

La Întru tot cinstita Adormire a Întru tot Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioarei Maria

Sfântul Andrei Criteanul:

Cuvânt la Adormirea Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu

Cei care ați venit în acest locaș al Născătoarei de Dumnezeu, veniți, vă rog, să mă ajutați astăzi pe mine, cel ce trudesc la cuvânt și care nu pot să mă înalț la înălțimea și profunzimea minunii. Apoi astfel urcând împreună cu mine la înălțimea sulului, la ceea ce se spune, să ne plecăm asupra tainelor lui Dumnezeu și să auzim cuvintele de prohodire.

Pr. Gheorghe Florovsky: Adevărata Biserică și ecumenismul

Canonul al 8-lea, al cărui acrostih este acesta:

Laud cu bucurie pe Nicolae prin a opta cântare a cuvintelor, robul Ioan

Glasul al 8-lea

Cântarea 1

Irmosul:

«Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Sf. Nicodim Aghioritul

Canonul al 3-lea la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului[1],

al căruia acrostih:

Cânt a treia cântare Fecioarei. A lui Nicodim.

Glasul al 3-lea

Sfîrșitul Bizanțului, identificat în vulgata istoriografică cu pătrunderea sultanului Mehmed al II-lea în Constantinopol pe 29 mai 1453, surprinde tabloul unei societăți sfîșiate între opțiuni politico-religioase antagonice. Pentru majoritatea bizantiniștilor din țările est și sud-est europene, între Bizanț și ortodoxie se pune un semn de egalitate, iar cele două noțiuni funcționează în sistem de sinonimie sau într-o notă mai emoțională: Bizanțul este patria ortodoxiei. Or, pe 29 mai 1453, Bizanțul nu mai era ortodox.

Sf. Marcu Evghenicul

Stihiri la Sfânta Cuvioasă Parascheva

În luna octombrie, 14

Glas plagal 2 (al 6-lea)

Al lui Neofit preotul monah și zăvorât, cuvânt de laudă

la dumnezeiescul arhanghel Mihail cel Preamare

Binecuvintează, părinte,