Teologie

           Întrebare:  Ce oare? Trebuie să ne rugăm și pentru elinii care au murit mai înainte de venirea lui Hristos și să nu îi anatematizăm?

Extras din raportul întocmit de canonistul Theodoros Yiankou (membru al secretariatului Sfântului și Marelui Sinod,reprezentant al Patriarhiei Ierusalimului) și prezentat în plenul Sinodului din Creta (2016) de Preafericitul Teofil, Patriarhul Ierusalimului

Un recurs la normalitate. Ce (mai) înseamnă a scrie o Dogmatică

 „Dogmaticianul ortodox trebuie să urmeze întru totul adevărurile dogmatice și să nu uite că și cu Sfinții se comunică prin rugăciune, post și priveghere.”

(Sf. Iustin Popovici)             

Iubiții mei, dorința de a lupta este o harismă a Bisericii, dar ea nu se dă tuturor. Harismele le primesc cei curați la suflet. Să ne fie rușine să facem pe luptătorul câtă vreme suntem îngreuiați de felurite patimi! Luptele pentru credință îndeosebi trebuie duse cu smerenie, cu dragoste și cu îmbogățirea cunoașterii teologice.

            Relativismul contemporan predominant în Europa nu putea decât să urmeze arianismul, de vreme ce relativismul metafizic a dat naștere și celui moral. Nu există nimic absolut, nimic mai presus de lume, nici în lume, nici în jurul lumii sau omului. Dar de acest relativism mai nou, precum și de vechiul arianism ne salvează numai credința în Dumnezeu-omenitatea Mântuitorului, în deoființimea Lui cu Dumnezeu Tatăl. Ne salvează mai precis minunatul adevăr: deoființimea.

Fața lui Hristos, forma Bisericii

„Și nu voi mai ascunde de ei fața Mea, pentru
că voi revărsa Duhul Meu asupra casei lui Israel,
zice Domnul Dumnezeu”. (Iezechiel 39:29)
„Si Dieu s'est fait pour nous visage, alors
l'homme peut connaître son propre visage”. (Nicolas Berdiaev)

Dogmele creștine - gramatica poveștii de iubire

dintre Mirele Hristos și Biserica Sa

`Ο γᾱρ τοῖς πύργοις τῶν θείων δογμάτων ὡς ἀληθείηας ὀχυρώμασι καθωπλισμένος τούς ὲπηρεαστᾶς οῦ φοβεῐται λόγους καὶ δαίμονας

Cel ce e asigurat de turnurile dogmelor dumnezeiești ca de niște întărituri ale adevărului, nu se teme de gânduri și de diavoli.

Sfântul Macarie Egipteanul Cuvinte duhovnicești, Colecția I,  52, 1-2

Că iconomia sfintei Biserici văzute este chip al sufletului nevăzut și sfințit

Poate oferi Canonul 15 de la Sinodul I-II (861) legitimitate pentru schismă?

Cuvântul ce urmează a fost scris și rostit de Mitropolitul isihast Teolipt al Filadelfiei, undeva între anii 1285 și 1310 pentru păstoriții săi, pe care căuta să-i protejeze de ravagiile pe care le făcea schisma arsenită la acea vreme (1265-1310). Insistă asupra alipirii de ierarhia canonică, singura care le poate oferi toate darurile pe care Hristos le dăruiește celor ce cred în El. Separarea de aceasta conduce imediat la separarea de Hristos.