Părintele Nicolae Steinhardt începe Jurnalul Fericirii cu un testament de o mare gravitate, oferind trei soluţii pentru izbăvirea din orice sistem concentraţionar, totalitar. Ne avertizează însă că sunt soluţii omeneşti, accesibile oricui, şi nu mistice. Lecturarea lor dovedeşte însă că cel ce le îmbrăţişează trebuie să-şi biruiască limitele autoconservării şi să se avânte în eroism, apropiindu-se, în mod evident, de pragul sfinţeniei.
Preafericirea voastră, Preasfinția voastră, Preacucernici părinți, colegi profesori și studenți ai Sfintei Ortodoxii, familii și prieteni,
Un demnitar bizantin a venit să ceară sfat duhovnicesc Sfântului Chiril Fileotul, mișcat de faima discernământului acestuia. Este vorba de Mihail, sevastul și protostratorul, trimis chiar de Împăratul Alexie Comnenul. Cuviosul îl primește cu foarte multă asprime, nu cu lingușelile și slugărnicia cu care sunt primiți astăzi politicienii și guvernanții de către bărbații Bisericii. Episodul e antologic, fiind relatat de hagiograf cu mult umor:
În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă!
Viața și îndrumarea duhovnicească au fost socotite de Sfinții Părinți ai Bisericii adevărate arte. Ele presupun însă multă experiență și discernământ. Comportă în același timp riscuri majore, pentru că scopul lor este însăși mântuirea.
Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular