Jurnal de șantier: Înălțarea Sfintei Cruci pe biserică
Astăzi, cu ajutorul Domnului Hristos, am reușit să înălțăm Sfânta Cruce pe turla bisericii. A fost un efort uriaș, dar am simțit tot harul Său în ajutor.
Astăzi, cu ajutorul Domnului Hristos, am reușit să înălțăm Sfânta Cruce pe turla bisericii. A fost un efort uriaș, dar am simțit tot harul Său în ajutor.
Am ajuns, cu ajutorul Domnului Hristos, la un an după începerea lucrărilor bisericii Sfinților Maxim Mărturisitorul și Grigorie Palama la momentul montării tablei de cupru pe turla bisericii.
Vă împărtășesc bucuria prin câteva fotografii. Mâine vom așeza și crucea pe turlă!
Slavă Ție Doamne pentru toate!
Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia. (Luca 18, 16; Marcu 10, 14)
Fotografie la capela Seminarului din seara de 20 ianuarie 2012
Pentru că zilele acestea la Iași se află în pelerinaj moaștele Sfintei Mironosițe și întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena, publicăm traducerea unei Vieți a Sfintei (BHG 1161x), pe care hagiograful francez Francois Halkin a publicat-o în 1987 în revista Analecta Bollandiana (vol. 105, 1987, pp. 6-16), după manuscrisul Oxon. Bodl. Holkhan graec. , fol. 105ᵛ-118ᵛ[1]. Traducerea, realizată de Laura Enache, a fost publicată ca una din anexele volumului ieromonahului Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena. Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, Ed. Doxologia, 2015, pp. 145-157.
Deși are un caracter puțin mai popular, această hagiografie concordă cu datele Tradiției bizantine privitoare la Sfânta Maria Magdalena. Este accentuat aici, față de alte surse, rolul pe care l-a avut Maria Magdalena în denunțul lui Pilat în fața împăratului, afirmat în același timp și de Acta Pilati (ed. Tischendorf, 1876, p. 314), istoricitatea faptului fiind pusă la îndoială de mulți cercetători. Cum e de așteptat, textul nu conține nici clișeul occidental privind identificarea Sfintei Maria Magdalena cu o prostituată, dar poate susține ipoteza rolului important pe care l-a avut la fondarea Bisericii Romei.
[1] F. Halkin nu a folosit și alte posibile surse ale aceluiași text: Sinaiticus 20, Dionysiou 666, Xiropotamou 242, pe care nu le-a avut la dispoziție.