„Când ne părăseşte Domnul, atunci ne părăsesc şi prietenii cu toţii”
Un cuvânt de folos de la Sfântul Maxim, foarte potrivit astăzi (şi poate totdeauna), când nimeni nu e scutit de necazuri şi încercări.
Un cuvânt de folos de la Sfântul Maxim, foarte potrivit astăzi (şi poate totdeauna), când nimeni nu e scutit de necazuri şi încercări.
Publicăm o foarte scurtă exegeză anagogică a Sfântului Maxim Mărturisitorul la pericopa evanghelică despre femeia canaaneancă. Deși nu este o exegeză completă, Sfântul Maxim sugerează în câteva tușe o linie interpretativă, în care câinii care mănâncă la masa stăpânilor reprezintă lucrarea practică (praxis) ce alungă patimile și susțin virtuțile naturale, iar firimiturile ce cad de la masă, reprezintă cuvântul învățăturii care se multiplică și se adaptează potrivit fiecăruia dintre cei care îl primesc, venind de la necredință la credință.
Întrebarea la care Sf. Maxim răspunde în lucrarea sa Întrebări și nedumeriri, din păcate nu s-a păstrat.
Duminică 19 ianuarie 2014 între orele 10:00 și 12:00 postul local de televiziune TVR Iași a transmis în direct, cu preluare națională pe TVR 3, Sfânta Liturghie din Capela Seminarului Teologic Ortodox Sf. Vasile cel Mare. Aici slujim împreună cu comunitatea noastră parohială, în fiecare Duminică și sărbătoare.
La începutul anului 2010 am inițiat o dezbatere despre arhitectura bisericească mai veche și mai nouă și despre proiectul bisericii noastre, demersul concretizându-se în întâlnirea din seara zilei de 4 ianuarie din atrium-ul Seminarului Teologic Ortodox Sf. Vasile cel Mare din Iași intitulată Atelierul de biserici.
În sinaxarul zilei de 28 ianuarie este pomenit un Cuvios Părinte Iacov a cărui viață ne cutremură dar ne oferă și o pildă de pocăință și de întoarcere la Dumnezeu. După zeci de ani petrecuți în asceză, după multe daruri primite de la Dumnezeu, între care cel al izgonirii demonilor și al facerii de minuni, prin ispita celui rău ajunge să cadă în păcatul desfrânării și mai apoi în cel al uciderii.
În data de 21 ianuarie 2007 a fost înfiinţată parohia noastră, având ca ocrotitori pe Sfinţii Maxim Mărturisitorul şi Sfântul Grigorie Palama. Momentul întemeietor al noii comunităţi a fost binecuvântat de prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (pe atunci mitropolit al Moldovei şi Bucovinei).
În ediţiile de joi, 23 ianuarie 2014, Ziarul Lumina şi Doxologia au publicat o prezentare a noului nostru sait, lansat pe 21 ianuarie, în ziua pomenirii Sfântului Maxim Mărturisitorul.
Publicăm o galerie foto ce ilustrează momentele principale ale slujbei de priveghere a hramului Sfântului Maxim Mărturisitorul de aseară. Soborul preoților a fost condus de Părintele exarh, Arhim. Nichifor Horia, care a ținut și un cuvânt de învățătură. O parte din această Omilie a Părintelui Nichifor poate deja fi ascultată pe pagina de internet a Prietenilor Mănăstirii Vatopedi (Athos), pemptousia.ro
Această eclogarie (adică selecție) este alcătuită de Arhimandritul Maximos Simonopetritul (Constas), profesor de patristică la Institutul Holy Cross din Boston și la Harvard, cu prilejul sărbătoririi a 1350 de ani de la moartea Sfântului Maxim Mărturisitorul, iar versiunea muzicală a fost compusă de părintele Grigorie Simonopetritul și au fost cântate pentru prima oară la privegherea Sfântului Maxim săvârșită cu ocazia Simpozionului dedicat Sfântului Maxim în luna octombrie 2012 la Belgrad. Textul și partiturile au fost publicate în volumul Bishop Maxim Vasiljević (ed.), Knowing the Purpose of Creation through the Resurrection. Proceedings of the Symposium on St Maximus the Confessor, Belgrade, October 19-21, 2012 (Contemporary Christian Thought Series, 20), Sebastian Press & The Faculty of Orthodox Theology – University of Belgrade, 2013, pp. xvii-xix, 1-13. Eclogaria se cântă după tipicul grecesc la utrenie după polieleu, atunci când după tipicul românesc, se cântă mărimurile . Traducerea românească a textului aparține Laurei Enache iar partiturile românești pe care le cântăm la hramul parohiei noastre în fiecare an, au fost exighisite de Cezar Cocuz.
Povestirea următoare descrie tainele nevăzute și înfricoșătoare care se petrec în Biserică, mai ales la Botez și la Sfânta Liturghie dar și viața cu adevărat evanghelică, a unui episcop Ioan, din insula Cipru, de la jumătatea secolului al VII-lea. Povestirea poartă numărul II. 7, între Povestirile de suflet folositoare ale Sfântului Anastasie Sinaitul și face parte din volumul: Sf. Anastasie Sinaitul, Povestiri duhovnicesti (Colecția Viața în Hristos. Pagini de Filocalie, nr. 3), traducere de Laura Enache, ediție îngrijită de pr. Dragoș Bahrim, Editura Doxologia, Iași, 2016.