Articole

Astăzi 24 mai este pomenit Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Publicăm un fragment din vechea Viață a Sfântului Simeon, de curând apărută la editura Doxologia: Viața Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Viața fericitei Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, traducere de Laura Enache, studiu introductiv de Paul van den Ven, ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim, Colecția Viața în Hristos, seria Hagiographica, nr. 1, Iași, 2013, cap. 129, pp. 259-265.

Învierea lui Conon a fost una din cele mai mari minuni făcute de sfântul Simeon. Cu multă îndrăzneală câtre Hristos, Sfântul Îl roagă pe Domnul să redea vieții acestea pe ucenicul său iubit, așa cum l-a readus la viață pe Lazăr.

Medalioanele ce-l reprezentau pe sfânt și care au fost găsite nu doar la Muntele Minunat ci în multe alte locuri din Orient, repovesteau această minune. Ele erau oferite ca binecuvântare pelerinilor, prin ele săvârșindu-se de asemenea minuni.

     „Cereți și vi se va da”, cereți nu cele vremelnice deșarte și mincinoase (Iona, 2, 9), fiindcă toate cele văzute sunt vremelnice, de vreme ce „toate sunt deșertăciune și vânare de vânt”(Eccl. 1, 14; 2, 11 și 17), iar cele ce nu se văd sunt veșnice (cf. II Cor. 4, 18). Pentru aceea „cereți și vi se va da”. Dar nu ni se poruncește să cerem nimic din cele trupești.

O recenzie a cărții Mitropolitului Pergamului, Ioannis Zizioulas, Prelegeri de dogmatică creștină, trad. Florin Caragiu, Ed. Sophia, București, 2014, 311p., ISBN 978-973-136-408-7

Cu smerenie şi stăruinţă să-L rugăm pe Hristos Domnul să neajute a căuta numai calea care duce către El. În că­derile şi slăbiciunile noastre, Hristos Cel înviat să nu ne lip­sească de iertarea Sa şi, prin puterea Sa, să ne readucă din moarte la viaţă şi din pământul păcatului la cerul alipirii de Sine.

„La spălarea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai poruncit ucenicilor Tăi: Aşa să faceţi, precum vedeţi.” (Triod, Slujba sfintelor şi mântuitoarelor patimi ale Domnului Iisus Hristos)

Sfântul Neofit Zăvorâtul, este unul dintre cei mai importanți sfinți ciprioți. A fost ascet, îndrumător duhovnicesc, întemeietor al unei comunități monahale ce dăinuie până astăzi. Deși a fost cu totul neînvățat în copilărie, în afara celor duhovnicești, a recuperat cu harul lui Dumnezeu mai târziu, ajungând să fie astăzi cunoscut și ca un prolific scriitor bizantin. Opera este astăzi cunoscută, studiată și foarte frumos editată. Ziua de 12 aprilie 1215, este ziua în care a adormit în Domnul, astăzi făcându-se și pomenirea sa, deși slujba sa nu se găsește în Mineiele românești. Anul viitor se vor împlini 800 de ani de la moartea sa. Public drept foarte rapidă introducere la această uriașă personalitate un scurt sinaxar al lui Fotis Kontoglou.

Alte fragmente legate de biografia sfântului Neofit se pot găsi pe pemptousia.ro, și tot aici și un foarte frumos cuvânt al său despre cele cinci simțuri ale omului și lucrarea poruncilor lui Hristos prin ele.  

O puternică tradiție legată de posibila prezență în Occident a Sfântului Lazăr din Betania, cel a patra zi înviat, s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Ea este astăzi dovedită drept falsă, tradiția răsăriteană fiind mult mai puternică, dar și foarte serios susținută documentar și arheologic. Iată în cele ce urmează, o sinteză a întregii problematici alcătuită de cercetătorul cipriot Charalampos G. Chotzakoglou.

Betania a devenit însă faimoasă datorită minunii învierii lui Lazar (Ioan, 11, 1-44) prin care Domnul își prevestește propria înviere. De aceea cântările pe care le auzim în Sâmbata lui Lazăr pun mai întâi accent pe taina învierii cea de obște și în al doilea rând pe amintirea Sfântului. 

Cel ce a cunoscut înţelesul tainic al Învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate.