Duhul Sfânt și Împărăția cerurilor (Sf. Calist Angelicoudes)

Cât de necesară este împărtășirea Duhului Sfânt

        Așa cum trupul nu poate să-și împlinească cele ale sale, fără sufletul viu, la fel nici sufletul nu poate împlini cele ale sale, fără împărtășirea Duhului Celui de viață făcător. Căci Duhul este în raport cu sufletul ceea ce este sufletul în raport cu trupul. De aceea trimițând pe Apostoli la propovăduire, Domnul a zis: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi și zicând acestea”, precum spune ucenicul cel iubit al lui Hristos, „a suflat asupra lor și le-a zis: luați Duh Sfânt”[1]. Acest Duh Sfânt, Care duce la săvârșire toate lucrările cele după Dumnezeu, le este insuflat în față, ca să arate clar că această mișcare duhovnicească și putere și viață este adusă din exterior, fiind limpede de la Dumnezeu Însuși, călăuzindu-i pe cei trimiși, ca pe unii care au nevoie de acest dar, de suflarea duhovnicească și ajutorul Duhului, ca să îi conducă la cele cuvenite și să se apere cu îndrăzneală și, la vreme, nu mai puțin să facă minuni, și astfel cu ajutorul Duhului, să se îmbunătățească vădit în dumnezeiasca propovăduire. De aceea Domnul a arătat: „fără Mine nu puteți face nimic”[2]. Și întărindu-i pe ai Săi le făgăduiește că va fi cu ei până la sfârșitul veacului[3] și le vestește că le va trimite pe Mângâietorul „ca să rămână cu voi până în veac”[4]. Astfel cu El, vom împlini cele mai mari lucrări, dar fără El nu putem face nimic, nici să învățăm, nici să dăm vreun răspuns.

Ce este Împărăția cerurilor?

Prin acest dar [al Duhului Sfânt] spunem că avem înlăuntrul nostru Împărăția cerurilor, după spusa Domnului[5]. Ce altceva putem înțelege prin această Împărăție dinlăuntrul nostru, – a lui Dumnezeu sau a cerurilor – dacă nu o asemenea sălășluire în noi a Sfintei Treimi, începătoare a vieții? De aici, fiindcă Domnul spune că Împărăția cerurilor va fi moștenirea noastră, iar Duhul Sfânt, Cel participat de noi este arvuna moștenirii noastre, adică a Împărăției cerurilor. Și Domnul zice: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”[6], arătând că această Împărăție este necreată, care este Dumnezeu Însuși. Iar Sfântul Pavel zice: „Ați fost pecetluiți cu Sfântul Duh al făgăduinței, Care este arvuna moștenirii voastre”[7]. Și chiar fără acest cuvânt al Apostolului, Domnul Iisus nu spune simplu veniți drepți[lor], ci cheamă la moștenirea unei asemenea Împărății pe binecuvântații Tatălui Lui, și este foarte limpede că îi cheamă pe cei care încă de aici au primit ca arvună Duhul Sfânt. Fiindcă Scriptura nu are obiceiul să cheme pe nimeni binecuvântat al lui Dumnezeu, afară numai pe cei duhovnicești, de aceea și Sfântul Pavel zice: „Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească”[8]. Și ceea ce aici este numit simplu împărăție, în alte locuri iarăși e numit Împărăția cerurilor, ca atunci când spune: „Lăsați copiii să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor”[9]. Și iarăși: „Dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor”[10].

      Așadar, dacă Împărăția cerurilor va fi moștenirea noastră, atunci, ne asigură Apostolul, arvuna moștenirii noastre, va fi Duhul Sfânt întru Care sunt pecetluiți cei credincioși de către Dumnezeu. Vedem, așadar, Împărăția cerurilor în noi înșine, simțind-o (ἀισθανόμενοι) în noi înșine în mod inteligibil, în chip mai presus de lume, prin participarea la Duhul Sfânt, Cel de viață făcător. De aici, descoperitorul celor dumnezeiești, Marele Vasile, învățând că Duhul Sfânt este arvuna împărăției cerurilor și ca un început, zice: „Prin Duhul Sfânt este urcarea în Împărăția cerurilor” apoi, „dacă arvuna este astfel, cum va fi desăvârșirea? Și dacă începutul este astfel, ce va fi deplinătatea întregului?”[11] Înțelegi cum Duhul este dat credincioșilor ca arvună și ca parte a moștenirii de acolo, care a fost numită pe bună dreptate și generic Împărăția cerurilor?

[Sf. Calist Angelicoudes, Trei tratate isihaste (Viața în Hristos, Seria Pagini de Filocalie, nr. 2), studiu introductiv Simeon Koutsas, traducere din greaca veche de Laura Enache, traducere din franceză Carmen Bolocan, ediție îngrijită de pr. Dragoș Bahrim, Ed. Doxologia, Iași, 2012, pp. 145-146; 151-152]

[1] In. 20, 21-22.

[2] In. 15, 5.

[3] Mt. 28, 20.

[4] In. 14, 16.

[5] Lc. 17, 21.

[6] Mt. 25, 34.

[7] Efes. 1, 13-14.

[8] Efes. 1, 3.

[9] Mt. 19, 14.

[10] Mt. 18, 3.

[11] Sf. Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfânt, XV, 36 SC 17 bis, 370.