pocăinţă

 Cuviosul Acachie Savaitul

Cuvânt despre Canonul de străpungere al Sfântului Andrei Criteanul

Preacuvioase părinte Macarie! Pornind de la Tradiţia Bisericii, pe care o cunoașteți foarte bine şi de la propria experiență, aş vrea să ne împărtășiți câteva gânduri despre unele aspecte practice legate de Taina Spovedaniei. Întâi de toate aş vrea să ne spuneți ce este Spovedania şi dacă este obligatoriu ca ea să fie făcută înainte de fiecare împărtășire?

Bun lucru este a ascunde taina împăra­tului și slăvit lucru a propovădui faptele lui Dumnezeu. Așa a spus îngerul către Tobie după minunata recăpătare a vede­rii, căci îi orbiseră ochii, și după ace­le primejdii prin care a trecut și din care a fost izbăvit pentru evlavia ce avea. A nu păzi taina împă­ratu­lui este primejdios și vătămător, iar a ascunde sub tăcere faptele minu­nate ale lui Dum­nezeu, aduce primejdie sufletului.

    Întrebarea la care răspunde povestirea duhovnicească de mai jos, extrasă din proaspăt publicatul Tezaur al Cuviosului Teognost, este una legitimă și frământă mințile multor contemporani ai noștri. Dacă omul este primit prin pocăință, de ce n-ar putea fi primit și diavolul? De ce este Dumnezeu atât de aspru cu făptura Sa, în fond ?

  Cateheza a IV-a a Sfântului Neofit Zăvorâtul din Cipru, un cuvânt extraordinar, plin de nădejde la Praznicul Întâmpinării Domnului, în traducerea inedită a Laurei Enache, în pregătire pentru Editura Doxologia.

În foarte scurt timp va apare primul volum din opera acestui mare sfânt cipriot. 

În sinaxarul zilei de 28 ianuarie este pomenit un Cuvios Părinte Iacov a cărui viață ne cutremură dar ne oferă și o pildă de pocăință și de întoarcere la Dumnezeu. După zeci de ani petrecuți în asceză, după multe daruri primite de la Dumnezeu, între care cel al izgonirii demonilor și al facerii de minuni, prin ispita celui rău ajunge să cadă în păcatul desfrânării și mai apoi în cel al uciderii.