patristică

Gheronda Iosif Vatopedinul

Despre studiul textelor patristice

Un recurs la normalitate. Ce (mai) înseamnă a scrie o Dogmatică

 „Dogmaticianul ortodox trebuie să urmeze întru totul adevărurile dogmatice și să nu uite că și cu Sfinții se comunică prin rugăciune, post și priveghere.”

(Sf. Iustin Popovici)             

Unul din istoricii ecleziastici ai Antichității târzii, Socrate Scolasticul (380-450) are în lucrarea sa, Historia Ecclesiastica o importantă notiță despre Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei. O prezentăm aici ca extras din volumul ce va cuprinde dosarul hagiografic bizantin al Sfântului Spiridon, aflat în pregătire la Editura Doxologia (Colecția Viața în Hristos, seria Hagiographica 3).

[Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Scrieri I. Zece cuvinte despre poruncile lui Hristos. Cincizeci de capete (Colecția Viața în Hristos, serie de autor Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, 1), traducere din greaca veche Laura Enache, studii introductive de I.E. Stefanis și P. Sotiriadis, traduse de Doru Octavian Vasile,  ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim, Editura Doxologia, Iași, 2015, XX + 430 p., ISBN: 978-606-666-420-2.]

     La Sfânta Mănăstirea Neamț se păstrează o inestimabilă comoară, capul Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Acesta este unul dintre cei mai populari dintre sfinții care și-au asumat această formă neobișnuită de asceză. Sfintele sale moaște au fost împodobite de către Sfântul voievod Ștefan cel Mare, în anul 1463, cu o foarte frumoasă coroană, astăzi păstrată în mănăstire într-un loc deosebit de cinstitul cap, după schimbarea vechii racle.

1. În răstimpul tuturor acestor zile care au trecut, ce sunt în număr de cincizeci, prăznuim noi învierea din morţi a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ţinând-o noi pe aceasta mai presus de celelalte sărbători, pe temeiul însemnătăţii ei.

      Numărul acesta de zile cuprinde pomenirea din fiecare an a întoarcerii Sale în cer, iar această pomenire arată deosebirea între Domnul Care a înviat din morţi şi robii care cândva vor trăi din nou.

Acest Părinte al Bisericii a fost cu adevărat mare, de vreme ce Biserica a socotit ca una din Duminicile Postului Mare să-i fie dedicată. Cartea sa Scara raiului, este cu adevărat o scriere dumnezeiască și inspirată. Ea sintetizează întreaga spiritualitate răsăriteană, fiind o hrană pentru creștini cu nimic mai prejos de Sfânta Scriptură. Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru (sec.

Despre încărcătura simbolică a fiecărei bârne și grinzi, o uimitoare tâlcuire a Sfântului Nil Ascetul

Tema teologică a săptămânii ce a trecut se pare că a fost întrebarea dacă Biserica se poate ruga sau nu pentru conducătorii statului, în cazul în care aceștia sunt eterodocși.

Astăzi 5 octombrie este pomenit Sfântul Ioan al Evhaitelor cunoscut și sub numele de Ioan Mavropous, una din figurile cele mai luminoase din secolul al XI-lea bizantin și unul din cei mai importanți imnografi din ultimele secole de existență ale Imperiului Bizantin. Opera sa însă este parțial editată. Lipsesc ediții complete ale operei sale poetice și a celei imnografice, care este cu adevărat uimitoare. La Editura Doxologia, a apărut recent volumul Sf. Ioan Mavropous, Mitropolitul Evhaitelor, Canoane de mângâiere la Domnul nostru Iisus Hristos și la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, volum ce conține 8 canoane mângâietoare adresate Mântuitorului Hristos și 3 ale Maicii Domnului, scrise de Sfântul Ioan. Alte 8 canoane ale sale dedicate Maicii Domnului se pot găsi în Noul Theotokarion al Sfântului Nicodim Aghioritul. Canonul îngerului păzitor din Ceaslovul nostru îi aparține de asemenea. Opera sa imnografică cuprinde însă aproximativ 160 de canoane, cea mai mare parte a lor rămânând până acum needitată și nepublicată.