Jurnal de șantier: 13 decembrie 2014

Astăzi 13 decembrie 2014, am închis până în primăvara anului viitor, șantierul Bisericii Sfinților Maxim Mărturisitorul și Grigorie Palama. Până când îl vom relua, vom pregăti materialele, pentru a ne putea ridica mai mult la înălțime.

Să ne reamintim că dorința de a construi casă lui Dumnezeu, în care să locuiască împreună Dumnezeu cu oamenii a fost un deziderat permanent în toate vremurile. Cu câteva mii de ani în urmă proorocul David își dorea să ridice un preafrumos Templu lui Dumnezeu. Mulți din psalmii săi reflectă această râvnă a sa, în cele din urmă neîmplinită. Iată unul din acești psalmi care ar trebui să facă parte din canonul zilnic, al celor care refac astăzi același drum : 

Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui.  
Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:  
Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,  
Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele,  
Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.  
Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui Iaar.  
Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.  
Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.  
Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.  
Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău.  
Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: "Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,  
De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău".  
Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui.  
"Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.  
Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.  
Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.  
Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.  
Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea".  [Psalmul 131]

David, cu toată dorința sa, nu a reușit să împlinească această lucrare pentru că ea nu se face decât dacă e și voia lui Dumnezeu. Mai înainte de sfârșitul lui, chemându-l pe fiul său Solomon, pe care l-a avut de la femeia lui Urie (cf. II Rg. 12, 24.), i-a zis:

Fiul meu Solomon, mi-a venit în suflet să zidesc eu casă numelui Domnului Dumnezeu și a fost Cuvântul Domnului către mine, zicând: «sânge ai vărsat mulțime și ai făcut războaie mari și nu vei zidi tu casă numelui Meu. Iată fiu ți se va naște ție și îl voi odihni pe el din partea tuturor vrăjmașilor lui care sunt împrejur. Solomon va fi numele Lui și el va zidi casă numelui Meu». Și acum îmbărbătează-te și te întărește. Iată eu din sărăcia mea am pregătit pentru casa Domnului o sută de mii de talanți de aur și un milion de talanți de argint, iar fier și aramă, fără număr. Și la acestea mai adaugă și tu pentru zidirea Templului Domnului. Și acum Solomon, fiul meu, cunoaște-L pe Dumnezeul părinților tăi și slujește-I Lui cu inimă curată, fiindcă Domnul cercetează toate inimile și cunoaște orice voie, și Domnul Dumnezeu cu tine [I Cron. 22, 7-10, 13-14; 28, 9; 22, 16].