Pr. Dragoș Bahrim

În octombrie 2011, în contextul pelerinajului Părintelui Ierotheos Vlachos la Iași cu ocazia hramului Sfintei Paraschiva, moment în care a adus și moaștele Sfântului Policarp al Smirnei din eparhia pe care o conduce, am scris câteva rânduri, care cred că nu și-au pierdut deloc actualitatea, despre legăturile acestuia cu Părintele Ioannis Romanidis. Le reiau acum după lansarea primului volum al cărții despre care aminteam deja atunci. 

Publicăm câteva fotografii de la sărbătoarea de astăzi. 

Nașterea Domnului să fie cu multă bucurie și sănătate pentru toți enoriașii și prietenii parohiei noastre!

Puteți să vă amintiți și de anii trecuți în care am petrecut această dumnezeiască sărbătoare împreună, în articolul Nașterea Domnului în Parohie (2007-2014) 

[Ierótheos, Mitropolitul Nafpaktosului, Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis. Vol. I (Dogmă – Morală – Revelație) Prezentare critică, Ed. Doxologia, Iași, 2014, ISBN 978-606-666-344-1, 378 p.]

Astăzi 13 decembrie 2014, am închis până în primăvara anului viitor, șantierul Bisericii Sfinților Maxim Mărturisitorul și Grigorie Palama. Până când îl vom relua, vom pregăti materialele, pentru a ne putea ridica mai mult la înălțime.

Tema teologică a săptămânii ce a trecut se pare că a fost întrebarea dacă Biserica se poate ruga sau nu pentru conducătorii statului, în cazul în care aceștia sunt eterodocși.

Câteva imagini de la șantierul bisericii, cu lucrările din săptămâna ce a trecut.

Complexul Stâlpului Katskhi este alcătuit din biserica dedicată Sfântului Maxim Mărturisitorul, o criptă, trei chilii pustnicești, o pivniță și un perete cortină sprijinit pe partea mai accidentată a coloanei. La baza stâncii se află biserica nouă a Sfântului Simeon Stâlpnicul, ruinele unui zid vechi și clopotnița. Biserica Sf. Maxim Mărturisitorul este  situată pe partea de sud-est, pe vârful stâncii.  

Iată câteva imagini recente de la șantierul bisericii noastre. Ceea ce se vede s-a realizat în cea mai mare parte în ultima săptămână, după multe tatonări și discuții tehnice. Nu știm cât vom reuși să ridicăm în toamna aceasta, mai ales că greul de acum începe. Toată lucrarea noastră e doar în mâna lui Dumnezeu!

        Ascultând pericopa evanghelică ce s-a citit în Duminica a XXI-a după Rusalii[1], avem o primă tâlcuire a parabolei făcută de Însuși Domnul, arătând că sămânța pe care o aruncă Semănătorul este Cuvântul lui Dumnezeu care într-o mișcare de dăruire de Sine, Se seamănă în urechile și inimile celor ce-L ascultă. Fiecare îl primește și-L rodește în mod propriu, iar El Se adaptează și Se întrupează în fiecare dintre noi pe măsura deschiderii noastre.

    Duminică, 5 octombrie, după săvârșirea Sfintei Liturghii, am mers împreună cu o parte din membrii comunității noastre până la șantierul viitoarei biserici, prezenți fiind și sfinții Maxim și Grigorie prin icoanele lor. Ne-am rugat împreună pentru începutul ridicării zidurilor viitoarei case a lui Dumnezeu și a noastre.

     Şi ne-am amintit de adevărul cuvintelor psalmistului (Psalmul 83, 1-4):