Articole

Duminică 28 iunie 2015 a vizitat șantierul bisericii parohiale domnul Șerban Sturdza, unul din cei mai titrați arhitecți români ai momentului, actual președinte al Ordinului Arhitecților din București (fost președinte OAR), singurul arhitect din România membru corespondent al Academiei Române. Alături de domnia sa a fost prezentă soția sa, doamna arhitect Doina Sturdza.

Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor Tăi, cu făgăduința Sfântului Duh; încredințându-se ei prin binecuvântare că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

(Troparul Înălțării Domnului, glas 4)

După a treia încercare, din cauza vântului puternic, am reușit astăzi să ridicăm ultima parte a structurii bisericii! 

Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!

Fotografii Silviu Cluci și Marius Gerber...

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.  
În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi. 

(Psalmul 126)

   Matei 7, 1-8:

Recenzie a cărții:

Simeon Mitropolitul Evhaitelor, Ioan Pustnicul, Vasile Maleinos, Epistole ascetice (Col. Viața în Hristos, seria Mărgăritare, nr. 4), traducere din greaca veche de Laura Enache, ediție îngrijită, introducere și note de pr. Dragoș Bahrim, Editura Doxologia, Iași, 2014.

    Întrebarea la care răspunde povestirea duhovnicească de mai jos, extrasă din proaspăt publicatul Tezaur al Cuviosului Teognost, este una legitimă și frământă mințile multor contemporani ai noștri. Dacă omul este primit prin pocăință, de ce n-ar putea fi primit și diavolul? De ce este Dumnezeu atât de aspru cu făptura Sa, în fond ?

Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui.  
Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:  
Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,  
Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele,  
Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.  
Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui Iaar.  
Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.  

     La Sfânta Mănăstirea Neamț se păstrează o inestimabilă comoară, capul Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Acesta este unul dintre cei mai populari dintre sfinții care și-au asumat această formă neobișnuită de asceză. Sfintele sale moaște au fost împodobite de către Sfântul voievod Ștefan cel Mare, în anul 1463, cu o foarte frumoasă coroană, astăzi păstrată în mănăstire într-un loc deosebit de cinstitul cap, după schimbarea vechii racle.

Iisuse, Bunule, Cel ce ți-ai însângerat mâinile pe cruce și pe mine m-ai izbăvit din patimi nelegiuite și de sângiuri blestemate, scoate sufletul meu din cugetul trupului, izbăvește-mă de voirea sângelui și dă-mi mie să fac voia Ta.

Ca fiu, nu am iubit cu-adevărat pe Tatăl meu, Hristoase, ca simbriaș primind simbria, nu m-am supus cu credință, ca rob recunoscător Ție, de frica pedepselor nu Ți-am slujit. Cu ce ochi, dar, voi privi la Tine?

   Astăzi a vizitat parohia noastră domnul Pablo Argarate, de origine argentinian, director la Institute for Ecumenical Theology, Eastern Orthodoxy, and Patristics din cadrul Facultății de teologie catolică a Universității din Graz.