Odată, pe când îmi spuneam gândurile Starețului Efrem din Arizona, a sunat telefonul… L-a ridicat… am auzit o femeie care plângea, striga…
– Ai văzut, fiica mea, spunea Starețul, că sunt adevărate cele pe care ți le spuneam? Îți amintești când îți spuneam să faci acest lucru? Da, fiica mea, ai dreptate. Da, așa este.
Și apoi a închis telefonul.
– Gheronda, i-am spus eu, dacă este ceva care ține de Taina Mărturisirii, să nu-mi spuneți. Dacă este altceva, ce a pățit acea femeie de făcea astfel?
Aceea era o învățătoare din Epir, care ținea calendarul vechi. S-a întâmplat odată ca aceea să-l întâlnească pe Starețul Efrem și a început să-l ocărască, zicând:
– Ați trădat Creștinismul voi, cei de pe stilul nou. V-ați dus cu Papa – satana… Patriarhul este eretic, nu aveți Harul Preoției… Duhul Sfânt a plecat din Biserica de pe stilul nou.
– Nu, fiica mea, nu este așa. Preoții noștri au Preoție.
Dar nu putea să o convingă. Atunci i-a spus:
– Mergi, fiică, la o biserică de pe stilul nou să te împărtășești și Domnul îți va răspunde.
Și fiindcă acea femeie era sinceră, a făcut așa cum i-a spus. „Ce am de pierdut?” se gândea ea. A mers așadar la o biserică pe stilul nou. În clipa când preotul împărtășea, ea și-a deschis gura și s-a împărtășit. Dar după ce s-a împărtășit, încerca să mestece ceea ce pusese preotul în gura ei, dar simțea că mesteca ceva asemănător cu cauciucul. „Oare ce mi-a pus preotul în gură?”. A încercat să muște, dar nu putea… „Ce mi-a făcut preotul?”. Atunci a băgat degetele în gura ei și a scos ceea ce avea în gură. Dar degetele ei erau pline de sânge, iar în mână avea o bucățică de carne. Atunci a început să strige:
– Hristoase al meu, Maica Domnului, fie-vă milă de mine! Maica Domnului, fie-ți milă de mine! Hristoase al meu, fie-ți milă de mine!
Femeile care o priveau și-au dat seama că se petrecea o minune și pentru aceasta i-au prins mâna, ca să nu cadă pe jos ceea ce ținea în mână. Deși aceea nu voia, i-au băgat-o cu sila în gură și în clipa aceea acea bucățică s-a transformat în pâine și astfel a putut-o înghiți. Dar sângele i-a rămas pe degete. De aceea au mers și i-au spălat degetele ei.
Astfel s-a adeverit că ceea ce spune Biserica este adevărat.
Preluare de pe blogul Mărturie Athonită
Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular