Explicaţie patristică pentru conducătorii răi: nu există alţii şi mai răi

Sf. Anastasie Sinaitul (†700), Întrebări și răspunsuri, 65

Fiindcă Apostolul spune că „stăpânirile” care sunt în lume „sunt rânduite de Dumnezeu” (Rom. 13, 1), oare orice dregător și Împărat este ales de Dumnezeu?

Fiindcă Dumnezeu zice în Lege „Vă voi da vouă păstori după inima voastră” (Ier. 3, 15), zicem că aceia dintre conducători și împărați care sunt vrednici de o asemenea cinste sunt aleși de Dumnezeu și iarăși cei care sunt nevrednici pentru că poporul este vrednic de nevrednicia lor, sunt aleși fie prin voia lui Dumnezeu, fie prin îngăduința Lui. Și ascultă despre acestea istorisirile unora.

Când tiranul Focas a devenit împărat și a început să facă vărsările acelea de sânge prin călăul Vonosos[1], un oarecare zăvorât din Constantinopol, bărbat sfânt și foarte simplu și având multă îndrăznire la Dumnezeu, ca și cum ar fi fost cu tatăl lui sau cu un prieten apropiat, Îl întreba pe Dumnezeu cu simplitate: „Doamne, pentru ce l-ai făcut împărat pe unul ca acesta?” Apoi fiindcă a spus aceasta către Dumnezeu vreme de mai multe zile, i-a venit lui un glas de la Dumnezeu care a zis: „Fiindcă nu am găsit altul mai rău”.

Într-o altă cetate, în Tebaida, era fărădelege și se făceau multe lucruri spurcate și necuvenite. Aici, un om din popor, fiind ruinat dintr-odată și având o falsă pocăință, a plecat, s-a călugărit și a îmbrăcat schima monahală. Dar din faptele sale rele nu a încetat. S-a întâmplat că episcopul cetății a murit și îngerul Domnului s-a arătat unui bărbat sfânt zicând: Mergi și pregătește cetatea ca să îl hirotonească episcop pe cutare om din popor. Și s-a dus deci și a făcut cele poruncite lui. Și fiind hirotonit astfel omul acela din popor a început să se înalțe cu mintea și să se mândrească și a venit îngerul Domnului și i-a zis: Pentru ce te mândrești și te fălești? Cu adevărat nu ca unul vrednic de preoție ai devenit episcop, ci fiindcă cetatea aceasta este vrednică de un asemenea episcop. 

De aceea, iubite, când vei vedea fie pe vreun împărat, fie vreun dregător, fie vreun arhiereu că este nevrednic sau rău, să nu te miri, ci află și crede cu tot dinadinsul că pentru fărădelegile noastre am fost încredințați unor asemenea tirani și nici așa nu ne depărtăm de rele, ci fiind în mijlocul supărărilor, facem încă fapte rele. Și credeți-mă pe mine care spun că dacă astăzi ar pleca dintre noi neamul saracinilor, îndată mâine se vor aduna verzii[2] și albaștrii și se vor ucide între ele Anatolia și Arabia și Palestina și multe alte țări.

 (traducerea este realizată de Laura Enache și publicarea ediției este în pregătire la Editura Doxologia)

[1] Vonosos, a fost Comes Orientis sub împăratul Focas, cf. Theophanes, Chronographia, anno 6101 (608/9, d. Hr.), Leipzig, 1883; Chronicle of Theophanes, trad. C. Mango și R. Scott, Oxford, 1997, pp. 425-427.

[2] verzii, facțiune politică bizantină alături de albaștri.