Sf. Simeon din Muntele Minunat

 Viața Sfântului Simeon din Muntele Minunat, 104-107

     La Sfânta Mănăstirea Neamț se păstrează o inestimabilă comoară, capul Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Acesta este unul dintre cei mai populari dintre sfinții care și-au asumat această formă neobișnuită de asceză. Sfintele sale moaște au fost împodobite de către Sfântul voievod Ștefan cel Mare, în anul 1463, cu o foarte frumoasă coroană, astăzi păstrată în mănăstire într-un loc deosebit de cinstitul cap, după schimbarea vechii racle.

O omilie extraordinară a Sfântului Simeon din Muntele Minunat, rostită de pe stâlp la vârsta de 17 ani, extrasă din volumul: Sf. Simeon din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice (colecția Viața în Hristos. Pagini de Filocalie, nr. 4), trad. Laura Enache, ediție îngrijită și bibliografie de Pr. Dragoș Bahrim, Ed. Doxologia, 2013, pp. 187-193.

Omilia prezintă starea sufletului după moarte, în deplin acord cu învățătura dogmatică a Bisericii. Sfântul Simeon Stâlpnicul, ascet contemplativ, descrie acestea în urma viziunilor pe care le avea. El atestă astfel vechimea convingerilor ortodoxe privind eshatologia particulară.

Astăzi 24 mai este pomenit Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Publicăm un fragment din vechea Viață a Sfântului Simeon, de curând apărută la editura Doxologia: Viața Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Viața fericitei Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, traducere de Laura Enache, studiu introductiv de Paul van den Ven, ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim, Colecția Viața în Hristos, seria Hagiographica, nr. 1, Iași, 2013, cap. 129, pp. 259-265.

Învierea lui Conon a fost una din cele mai mari minuni făcute de sfântul Simeon. Cu multă îndrăzneală câtre Hristos, Sfântul Îl roagă pe Domnul să redea vieții acestea pe ucenicul său iubit, așa cum l-a readus la viață pe Lazăr.

Medalioanele ce-l reprezentau pe sfânt și care au fost găsite nu doar la Muntele Minunat ci în multe alte locuri din Orient, repovesteau această minune. Ele erau oferite ca binecuvântare pelerinilor, prin ele săvârșindu-se de asemenea minuni.

Îngrijorat fiind de faptul că mulți mireni dar și monahi, nu mai țineau cu strictețe Postul Mare, ci mâncau brânză și ouă, Sfântul Simeon din Muntele Minunat le-a povestit ucencilor săi o viziune legată de acest post, ce a avut-o în timpul copilăriei sale. Iată ce-i învață:

Într-una din descoperirile sale, Sf. Simeon din Muntele Minunat în vârstă atunci de 20 de ani, este anunțat de dezastrul care se va abate asupra Antiohiei. Chosroes, regele perșilor, este pe punctul de a asedia orașul, apărat de trupele împăratului Iustinian. Orașul va fi luat cu asalt prin intermediul scărilor urcate pe ziduri. O parte a populației a reușit să fugă spre porțile cetății, dar mulți locuitori s-au aruncat de pe ziduri; alții, în număr mare, au fost masacrați sau luați prizonieri, iar orașul a fost ars în mare parte. Acest eveniment a avut loc în iunie 540. Înșiși locuitorii orașului au socotit ulterior nenorocirea aceasta ca pe o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru idolatria practicată încă pe scară largă. Sfântul Simeon sare însă în ajutorul poporului neputincios. 

Hagiograful care relatează faptul, confirmat în detaliu de istoricii epocii, adaugă că, din cei doi ucenici ai lui Simeon care s-au temut de apropierea barbarilor și și-au părăsit învățătorul, unul a fost decapitat, iar celălalt făcut prizonier. Când un grup de invadatori care devasta ținutul a ajuns în apropierea mănăstririi, rugăciunea lui Simeon a fost de ajuns pentru a-i face să se îndepărteze; cu un alt grup s-a întâmplat aproximativ același lucru.

Însă periplul continuu al perșilor prin regiune a provocat o asemenea teroare la mănăstire, încât monahii l-au abandonat cu toții pe sfânt, în ciuda reproșurilor sale. Din nou, perșii ajunseră la mănăstire și din nou rugăciunea lui Simeon i-a îndepărtat. După trei zile călugării s-au întors. Sfântul a eliberat un număr mare de prizonieri doar prin simpla invocare a numelui său și printre aceștia, și pe un monah care îl abandonase în timpul asediului. El vindecă un bătrân cerșetor orb, care fusese rănit de un soldat persan nu departe de mănăstire. Este momentul în care, faima sa de taumaturg «s-a răspândit în tot pământul» și alergau către el din toate părțile lumii, aducând bolnavi pe care el îi vindeca în numele Domnului.

        A apărut la Editura Doxologia o carte eveniment, o capodoperă a literaturii bizantine: Viața Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Viața fericitei Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, traducere de Laura Enache, studiu introductiv de Paul van den Ven, ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim, Colecția Viața în Hristos, seria Hagiographica, nr. 1, Iași, 2013.