Sf. Nil Ascetul: Tâlcuire la Cântarea Cântărilor

      A apărut la Editura Doxologia Tâlcuire la Cântarea Cântărilor a Sfantului Nil Ascetul. Cartea este al doilea volum din colecția Viața în Hristos, seria Mărgăritare, pe care o coordonez la editură. Traducerea din greaca veche aparține Laurei Enache, iar introducerea este scrisă de Tatiana Petrache.Textul reprezintă o adevărată contemplație duhovnicească la textul uneia din cele mai dificil de interpretat cărți a Vechiului Testament, Cântarea Cântărilor. Și cred că este cea mai frumoasă interpretare pe care am citit-o până acum în limba română.

Iată un scurt fragment, comentariul la Cântarea Cântărilor 1, 8 (pp. 41-43):

1, 8. Dacă nu te cunoști pe tine însăți, cea frumoasă între femei,

ieși tu pe urmele turmelor

și paște ieduțele tale

la corturile păstorilor.

      Bună este dorirea, dar scopul e greșit. Căci încă este umilă și pruncă și la pământ râvnitoare, căci pe Dumnezeu nu este cu putință a-L cuprinde din guvernarea Lui cea bine rânduită, ci mai degrabă prin curăția sufletului, întru aceasta având prin fire amprenta firii Mele, după chipul[1]. Când ai acest chip curat de orice pată a întinăciunii, privindu-te pe tine însăți, pe Mine Mă vezi. Căci în săvârșirea oricărei virtuți de către tine, imprimi în tine firea Mea. Dar dacă încă nu poți vedea astfel, dacă nici nu te cunoști pe tine potrivit frumuseții tale, ieși tu pe urmele turmelor, adică mergi pe urmele celor create de Mine, care acum se bucură de pronia Mea, și din cercetarea lor Mă vei vedea pe Mine Creatorul. Urmele turmei, urmele imprimate în pământ, călăuzesc pe cel ce le urmează la sălașul păstorului, căci prezența păstorului este necesară turmei ca nu cumva să rămână ea fără supraveghere și fără îngrijitor și lipsită de un bun conducător. Așa și cercetarea neînșelată din făpturi conduce la contemplarea Creatorului, făcându-te să-ți închipui prin deducție cele privitoare la El. La fel și David, considerând creația o carte a contemplației, mai plină de cunoștință și de știință, își dedică mintea [cercetării] făpturilor, contemplând în ele rațiunea care se află înlăuntrul lor, ca lectura unei cărți, zicea: Și voi cugeta la toate lucrurile Tale[2]. Căci scrierile sunt mai raționale decât urmele pentru înțelegerea unei noțiuni științifice.

       Aceea care, prin propria ei iubire de oameni, o imită pe a Mea și, prin propria ei dreptate, o urmează îndeaproape pe a Mea, Mă va contempla nu pe ghicite, ci în mod vădit, făcându-se prin imitare ceea ce Eu sunt prin fire. „Fiți – așa le-am spus celor ce însetează să Mă cunoască – milostivi, precum și Tatăl vostru cel ceresc milostiv este”[3] „fiți milostivi, precum și Tatăl vostru”[4] și întru toate fiți: „desăvârșiți precum și Tatăl vostru cel ceresc desăvârșit este”[5]. Căci dacă nu te cunoști pe tine mai întâi așa cum ești, nici pe Mine nu Mă vei putea cunoaște, dar te vei cunoaște pe tine luând chip după asemănarea Mea[6] prin amintitele virtuți. Fiindcă, pe cât pare, încă nu vei putea să te cunoști pe tine însăți căci nu în turme, ci întru sfinți trebuie să Mă cauți pe Mine „Cel Preaînalt și Cel ce Se odihnește întru sfinți”[7]. Ieși tu pe urmele turmelor și paște ieduțele tale la corturile păstorilor, urmând pas cu pas firea făpturilor prin contemplare și oprind, prin lucrarea practică, mișcările cele fără rânduială ale sufletului. Astfel curățind dumnezeiescul chip de toate întinăciunile, pornind de la chip, Mă vei cunoaște pe Mine, Dumnezeu. Căci chipul arată prin fire întreg arhetipul. Iar Cel ce zice: „du-te la furnică și mergi la albină”[8] și  „fiți înțelepți ca șerpii și curați ca porumbeii”[9] trimite pe urmele turmelor sufletul care nu a învățat binele pornind de la el însuși, învățându-l prin imitarea necuvântătoarelor. Căci fiecare dintre acestea două[10] are temeiuri naturale pentru învățătura celor mai trândavi, stârnind, prin exemplul convingător, spre râvna imitării lui pe cei ce se află într-o stare mai zăbavnică.

Cartea poate fi cumpărată de aici:

http://magazin.mmb.ro/talcuire-la-cantarea-cantarilor.html

[1] Fc. 1, 26.

[2] Ps. 76, 12.

[3] Lc. 6, 36.

[4] Efes. 4, 32.

[5] Mt. 5, 48.

[6] Fc. 1, 26.

[7] Is. 57, 15.

[8] Pilde, 6, 6-8.

[9] Mt. 10, 16.

[10] Atât chipul, cât și exemplele naturale ale necuvântătoarelor.