Prețul împărtășirii

„O femeie saracină, foarte nelegiuită, care locuia în Damasc, în curtea Bisericii Sfântului Ciprian, avea o roabă creștină, cu numele Eufimia, care era deja înaintată în vârstă. Și o împiedica pe ea de la biserică și de la Sfânta Împărtășanie, făcând cu ea o asemenea înțelegere, ca, ori de câte ori avea să se împărtășească, să primească două sute de lovituri de bici. Și, ca pentru Domnul Slavei, niciodată nu a lipsit nici o duminică atleta lui Hristos, împărtășindu-se cu Sfintele Taine. Și puteai a o vedea venind de la Sfânta Biserică și îndată, mai înainte chiar de a gusta apă, primea cele două sute de bice.

 Într-una din zile, fiind sărbătoare și venind la sinaxă roaba lui Hristos, după ce a fost bătută de cele împreună roabe cu dânsa, a poruncit acestora cumplita Izabela să nu schimbe locul pe trupul sfintei lui Hristos, Eufimia, ci să dea cele două sute de lovituri în unul și același loc, cu putere și fără milă. Și după ce s-a întâmplat aceasta și după ce a fost biciuită, luând-o pe ea, după obicei, unele femei iubitoare de Hristos de la biserică pentru a o unge și a-i îngriji rănile, când au dezbrăcat-o pe ea deosebi, nu au găsit nici o rană, nici o urmă de lovitură pe sfântul ei trup și, minunându-se, au slăvit pe Dumnezeu.

 Acestea nu sunt niște istorisiri vechi, de mulți ani, și fără mărturie, ci sunt cele pe care le-am văzut cu ochii noștri, pe care le-am privit și mâinile noastre le-au pipăit despre Cuvântul[1] cel bun al acestei istorisiri. Totuși Dumnezeu, Care nu trece cu vederea pe cei ce nădăjduiesc întru El, nu a trecut-o cu vederea nici pe această nouă muceniță Eufimia. Căci un bărbat dintre cei ce iubesc pe Hristos, a fost învrednicit să obțină un asemenea vânat și să dobândească o asemenea comoară. Deși era un lucru greu de împlinit pe atunci, s-a folosit de orice meșteșug, ca să izbăvească pe sfânta muceniță, ceea ce cu harul lui Hristos a și făcut[2]. Și ea, luându-i-o înainte [și săvârșindu-se], acela o are ocrotitoare și mijlocitoare pentru el la Dumnezeu în tărâmul celor vii.”

[Sf. Anastasie Sinaitul, Povestiri duhovnicești, II. 21, trad. Laura Enache, ediție de pr. D. Bahrim, col. Viața în Hristos. Pagini de Filocalie, 3, Ed. Doxologia, Iași, 2016, pp. 122-123]

[1] I In 1, 1.

[2] A răscumpărat-o de la această stăpână, făcând-o liberă.