Istoria proiectului noului Centru Parohial

Parohia Munteni-Copou se află localizată la marginea oraşului Iaşi, la capătul cartierului Copou, în vecinătatea satului Breazu. A fost înfiinţată la cererea unui grup de creştini din zona străzilor Dealul Zorilor, Aleea Mihail Sadoveanu şi Viticultori, prin decizia 818/2006 a Arhiepiscopiei Iaşilor, începând să funcţioneze efectiv de la data de 1 ianuarie 2007. Încă de la momentul înfiinţării, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, s-a hotărât ca noua parohie să fie pusă sub ocrotirea Sfinţilor Maxim Mărturisitorul şi Grigorie Palama, urmând ca la momentul potrivit să se construiascăşi o biserică parohială ocrotită de aceşti doi mari sfinţi teologi ai Bisericii.

Deschiderea oficială a Parohiei a fost făcută chiar de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în ziua de Duminică, 21 ianuarie 2007, la sărbătorirea Sfântului Maxim Mărturisitorul, când s-a săvârşit şi prima Sfântă Liturghie arhierească în Parohie. De atunci, tot programul liturgic al noii parohii s-a desfăşurat la Capela Sf. Împăraţi Constantin şi Elena a Seminarului Teologic Ortodox Sf. Vasile cel Mare din Iași.

În luna februarie a anului 2008, familia doamnei Floarea Năstăsescu din Bucureşti a donat o suprafaţă de 2000 mp de teren în Parohie, pe Aleea Mihail Sadoveanu,în vederea construirii unui Complex Parohial, care să cuprindă alături de Biserica Sfinţilor Maxim Mărturisitorul şi Grigorie Palama şi o casă parohială şi comunitară cu toate cele necesare.

În perioada imediat următoare s-a constituit o echipă de proiect formată din părintele paroh Dragoş Bahrim, bizantinologul Petre Guran din București şi doamna arhitect Ana-Maria Goilav (lector la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti), care au gândit proiectul viitorului ansamblu parohial, ancorat în tradiţia bizantină şi românească, dar menit să răspundăşi provocărilor duhovniceşti ale omului de astăzi. O parte din cercetarea şi planurile preliminare ale proiectului au fost prezentate în data de 4 Ianuarie 2010,într-o conferinţă publică, urmată de dezbatere, intitulată Atelierul de biserici, desfăşuratăîn atrium-ul Seminarului Teologic din Iaşi, unde au participat preoţi, arhitecţi, urbanişti, istorici şi, nu în ultimul rând, enoriaşii parohiei, beneficiarii, în cele din urmă, ai acestor gânduri.

Echipei de proiect s-au adăugat treptat prof. univ. dr. Alexandru Secu de la Facultatea de Construcţii din Iaşi, ajutat de ucenicii săi, inginerii Radu Popa şi Ionuţ Popescu, care au realizat proiectul de rezistenţă şi structură. Proiectul de instalaţii termice, sanitare şi electrice  a fost coordonat de domnul conf. univ. dr. Cătălin Popovici, tot de la Facultatea de Construcţii, ajutat de domnul inginer Constantin Iacomi. 

În 17 octombrie 2010 s-a desfăşurat cel mai important eve-niment din scurta istorie a Parohiei din Copou, aşezarea şi binecuvântarea pietrei de temelie a viitoarei Biserici de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan şi mulţi alţi arhierei, preoţi şi diaconi, în prezenţa sfintelor moaşte ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, aduse în pelerinaj la Iaşi de la Mănăstirea Sf. Pavel din Sf. Munte Athos.

În elaborarea temei de proiectare, care s-a dovedit o adevărată piatră de încercare şi de poticnire pentru mulţi (cf. Luca 2, 34), s-a ţinut cont de câteva elemente pe care le-am deosebit ca fiind definitorii pentru acesta.

Primul element a fost dimensiunea teologică a proiectului. Întregul edificiu fiind pus sub ocrotirea Sfinţilor Maxim Mărturisitorul şi Grigorie Palama, acest proiect trebuia să reflecte viziunea despre Biserică şi despre sinaxa euharistică pe care o are Sfântul Maxim, evidenţiată în special în lucrarea sa celebră, Mystagogia. Am detaliat această întreagă problematică în textele alăturate.

Configuraţia terenului a fost un alt element care ne-a restricţionat serios. Aceasta deoarece într-o primă etapă am avut speranţa obţinerii a două terenuri învecinate, care împreună ar fi întregit o suprafaţă mult mai generoasă, de 4000 mp. În cele din urmă, nu am primit decât suprafaţa de teren donată de familia Năstăsescu, de 2000 mp, care este în formă de trapez, cu o lăţime de 29 m, orientat spre NE. Această poziţionare a fost un puternic argument pentru a alege un plan central, astfel încât biserica să poată fi poziţionată cu altarul spre Răsărit.

Parohia Munteni-Copou este una dintre cele mai mici din Iaşi. De aceea, biserica pe care vrem să o construim nu trebuie să fie de tip catedrală, asemănătoare celor construite în cartierele ieşene puternic urbanizate. Oficial sunt arondate aici doar 200 de familii. De aceea, mărimea şi structura comunităţii a fost un alt element important în stabilirea temei de proiectare. În momentul de faţă s-a constituit însă o comunitate liturgică bine definită, al cărei miez sunt familii creştine tinere cu mulţi copii. O biserică foarte mare, de tip catedrală, nu ar fi fost o soluție necesară, deoarece cheltuielile de construcţie şi de întreţinere ar fi fost nejustificat de mari.

Am căutat de la început soluţii mai simple, mai puţin costisitoare, realizabile pe cât posibil cu materiale tradiţionale şi care pot fi realizate în timp foarte scurt, care să ţină cont de actuala criză economică, dar care să aibă şi un puternic impact comunitar. Unele din sarcinile de lucru din executarea proiectului trebuie să poată fi realizate cu voluntariat din partea comunităţii. Munca în comun pentru unele elemente nu foarte pretenţioase din proiect este un foarte bun liant comunitar şi o oportunitate pastorală. Doamna arhitect Ana-Maria Goilav şi domnul Petre Guran experimentează de câţiva ani buni acest lucru în cadrul unui excelent proiect, intitulat Şcoala de la Buneşti, organizat în satul Buneşti din jud. Argeş. În taberele de arhitectură organizate aici, studenţii arhitecţi din Bucureşti, în jur de 150 în fiecare vară, experimentează arhitectura vernaculară bazându-se pe materialele tradiţionale de construcţie: lemnul, pământul, piatra[1].

Realizarea unui proiect detaliat şi bine studiat a fost un deziderat pentru echipa noastră, pentru că în orice lucrare, partea de proiectare este cea mai importantă. Fără aceasta, incertitudinea şi provizoratul domneşte chiar şi după „finalizarea lucrării”, nu doar pe parcursul ei. Mai mult decât atât, un proiect precis executat scuteşte de foarte multe cheltuieli suplimentare, pe care în mod obişnuit le inventează constructorii din România. Totodată, având un proiect executat până la capăt putem avea o estimare precisă a materialelor necesare şi se poate face o negociere foarte bună a preţului acestora, dar şi a manoperei. Timpul de execuţie se reduce considerabil în aceste condiţii, chiar dacă proiectarea durează mai mult. Faptul că am avut alternativa slujirii la capela Seminarului Teologic Ortodox Sf. Vasile cel Mare ne-a ajutat de asemenea, pentru a nu încărca inutil terenul parohiei cu construcţii improvizate.

Ceea ce s-a concretizat în cele din urmă este prezentat în dosarul de faţă. Proiectul pe care l-am propus, pentru care Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan ne-a dat cu bucurie binecuvântare, are două elemente principale: Biserica şi casa parohială. Date fiind geometria, dimensiunile şi orientarea parcelei pe care se vor aşeza construcţiile, aceasta va fi organizată sub forma unei succesiuni de trei curţi, la cote diferite, dinspre NE (Aleea M. Sadoveanu) spre SV. Curtea dinspre Aleea M. Sadoveanu găzduieşte parcarea şi accesul public către biserică. Casa parohială este aşezată paralel cu latura de SV a terenului, delimitând curtea bisericii de curtea sa privată. Latura estică a curţii de acces din Aleea M. Sadoveanu comunică la nivel cu trotuarul şi cu carosabilul, permiţând accesul pietonal şi auto. Pavajul va fi realizat cu piatră cubică. Pentru curtea bisericii se va folosi piatră cubică înierbată gradat către zona perimetrală.

Rotirea pătratului bisericii în centrul pătratului curţii centrale generează patru curţi echivalente, triunghiulare. Dintre acestea, curtea de la est are rol de vestibul public, în relaţie cu curtea de acces din Aleea Mihail Sadoveanu. Curţile de acces şi centrală comunică printr-un pachet de trepte dispuse în evantai, dublate de o rampă. Accesul în biserică se face pe trei laturi (V, N, S), prin trei uşi monumentale. Curtea a treia asigură accesul privat în casa parohială, căreia pe latura de SV îi corespunde drumul secundar. Pe cele două extremităţi ale acestei laturi vor fi prevăzute porţi pentru acces auto şi în dreptul lor, în interior, vor fi amenajate două locuri de parcare. Curtea publică (centrală) şi cea privată sunt puse în legătură de o scară exterioară într-o rampă amplasată între casa parohială şi zidul de proprietate de pe limita de SE.

Împrejmuirea terenului se va face cu ajutorul unui zid de incintă, de 1,80 m înălţime. Acesta va înconjura curţile centrală şi privată, pe limita de proprietate şi va continua de-a lungul laturii de E, pe toată lungimea scării. Înspre Aleea M. Sadoveanu zidul îşi păstrează constantă cota superioară, astfel încât odată cu terenul care urcă el devine un parapet. În zona curţii centrale va fi dublat de o perdea verde din pomi şi de-a lungul său vor fi încastrate bănci. Zidul de incintă suferă o ruptură de cotă în dreptul casei parohiale, datorate sistematizării verticale a terenului, şi continuă la cota curţii private, fără să îşi modifice înălţimea.

Biserica, de plan pătrat, se află în centrul geometric al curţii centrale, faţă de care este rotită cu aproximativ 45°, astfel încât latura pe care este amplasat altarul bisericii să fie riguros orientată spre Răsărit. Biserica se compune dintr-un singur corp central, de 20m înălţime. Planul său este un pătrat cu latura interioară de 12 m şi nu cuprinde în interior (conform Mystagogiei maximiene) decât două elemente: naos şi altar.

În privinţa sistemului constructiv, Biserica reprezintă o structură mixtă cu pereţi structurali din lemn la partea inferioară (registrul 1) şi cadre din lemn, respectiv cadre uşoare din lemn, la partea superioară (registrele 2 şi 3); fundaţiile sunt continue, din beton armat. La interior, structura bisericii se va placa cu panouri din lemn pictate, modulate în funcţie de pasul structurii şi de programul iconografic. Pardoseala radiantă va fi acoperită cu dale de calcar. Iconostasul se va realiza sub forma unei delimitări de tip templon, din colonete şi arhitravă de lemn, iar în intercolonamente se vor aşeza icoanele împărăteşti (Mântuitorul Iisus Hristos şi Maica Domnului) şi de hram (Sfinţii Maxim Mărturisitorul şi Grigorie Palama).

Finisajele exterioare ale Bisericii: în cazul primului registru, pereţii structurali din grinzi lamelare îmbinate la colţuri în coadă de rândunică rămân aparenţi. Închiderea perimetrală exterioară a registrelor 2 şi 3 se va face cu scânduri fălţuite şi geluite, montate aparent pe structura de rezistenţă, soluţia sporind rigiditatea pereţilor perimetrali. Lemnul va fi tratat cu baiţ alb de exterior, cu putere mare de acoperire. Pasul grinzilor şi al scândurilor (26 cm) va fi marcat de rosturi orizontale de 5 mm, a căror vibraţie va îmbogăţi câmpul faţadelor. Ancadramentele golurilor prezintă la partea superioară un profil decorativ în acoladă. Foile uşilor vor fi realizate din lemn de esenţă tare şi vor fi tratate cu baiţ incolor.

Casa parohială are o funcţionalitate mixtă. Demisolul ei cu curtea privată este destinat locuinţei preotului. Parterul casei cuprinde o trapezăşi o bucătărie destinate în primul rând agapelor comunitare duminicale, dar şi altor activităţi. Etajul casei parohiale conţine în primul rând un spaţiu generos destinat bibliotecii parohiale, dar şi activităţilor catehetice. Din punct de vedere constructiv, demisolul este gândit ca o cutie rigidă din beton ar-mat, iar parterul şi etajul o structură mixtă din cadre de beton armat la capetele volumului şi cadre uşoare din lemn la interiorul acestuia. Ambele construcţii vor fi acoperite cu învelitoare din tablă de cupru cu rosturi orizontale.

În prezent au început lucrările de construcţie şi a fost deja construită fundaţia Bisericii și o anexă din cadrul noului Complex parohial, atât de aşteptat de enoriaşi şi de comunitatea vie, liturgică care participă permanent la Sfânta Liturghie şi la celelalte activităţi parohiale. Speranţa tuturor este că în anul 2014 vom face pasul decisiv de a ridica efectiv şi edificiul Bisericii.

https://www.academia.edu/4260401/P._Guran_A.-M._Goilav_D._Bahrim_St._Max...

[1] A se vedea pagina proiectului,www.bunesti.ro.