Teognost

Iată un răspuns atribuit sfântului Atanasie cel Mare:
„Pofta trupurilor vine omului de la calda amestecare a trupului sau de la o mai mare desfătare de bucate și de somn și de odihnă, poate și din lucrare satanică, dar și de la a-i judeca pe alții sau din înălțarea cugetului, când cineva se trufește pentru curăția lui. Căci se îngăduie ca unul ca acesta să cadă pentru ca, prin curvie, să lepede mândria și, condus fiind la smerenie, să dobândească mântuire. Căci din comparația celor două rele, mai ușoară este față de mândrie păcatul natural al curviei.

    Întrebarea la care răspunde povestirea duhovnicească de mai jos, extrasă din proaspăt publicatul Tezaur al Cuviosului Teognost, este una legitimă și frământă mințile multor contemporani ai noștri. Dacă omul este primit prin pocăință, de ce n-ar putea fi primit și diavolul? De ce este Dumnezeu atât de aspru cu făptura Sa, în fond ?

Există o singură moarte, păcatul, căci este pierzania sufletului, iar moartea trupească este înfricoșătoare cu numele, iar nu în realitate. Și toți oamenii ne primejduim pătimind o patimă irațională cu totul: pe de o parte nu ne temem să-L lovim pe Dumnezeu prin păcat, iar pe de altă parte, ne temem de această moarte naturală. Așadar, nimic din cele omenești nu sunt înfricoșătoare, ci numai păcatul, nici sărăcia, nici boala, nici ocara, nici necinstea, nici batjocura, nici moartea însăși pentru cei ce știu să filosofeze. Adevărata nenorocire este să-l mâniem pe Dumnezeu, Făcătorul, Cel ce ne hrănește și Binefăcătorul.