monahism

Zis-a avva Antonie: „Oriunde vei merge, pe Dumnezeu să-L ai înaintea ochilor tăi. Și dacă faci ceva sau spui, să ai mărturie Sfintele Scripturi și fii înfrânat la limbă și la pântece. Acestea trei păzește-le și te vei mântui”.[1] (Teognost, Tezarul, XVII, 3, VHPF 5, Iași, 2015, p. 200.)

Recenzie a cărții:

Simeon Mitropolitul Evhaitelor, Ioan Pustnicul, Vasile Maleinos, Epistole ascetice (Col. Viața în Hristos, seria Mărgăritare, nr. 4), traducere din greaca veche de Laura Enache, ediție îngrijită, introducere și note de pr. Dragoș Bahrim, Editura Doxologia, Iași, 2014.

Un monah simplu la vedere, dar un uriaș în taină. Nu se va vorbi prea mult despre el, și se va așterne tăcerea peste amintirea lui, pentru că n-a făcut minuni din cele de care așteaptă și caută astăzi lumea, nu făcea ucenici, nu a convertit popoare, orașe, nu ținea conferințe, și nu am auzit să fi tămăduit pe cineva, deși toată lumea îi căuta epitrahilul, pentru că simțeau că o putere negrăită lucra prin el.