Colocviu important la Mitropolie: Cărţi româneşti de învăţătură (Iaşi-1643,1646)

Cărţi româneşti de învăţătură (Iaşi - 1643, 1646)

370 de ani de la oficializarea limbii române în Moldova

Domnia lui Ioan Vasile Lupu (1634-1653) reprezintă sub toate aspectele una din perioadele cele mai strălucite ale istoriei Ţării româneşti a Moldovei. Om de stat „cu hirea înaltă şi împărătească mai mult decât domnească” (Miron Costin), el a promovat o politică externă ambiţioasă, de echilibru între Imperiul otoman, Rzeczpospolita polono-lituaniană, hătmania ucraineană şi Imperiul ţarist, care ţintea spre un dublu ţel. La nivel românesc, legat de rădăcinile sale muntene, Vasile Lupu a urmărit refacerea proiectului politic de la 1600 al lui Mihai Viteazul, Ieremia şi Simeon Movilă, de refacere a uniunii dinastice dintre Moldova şi Ţara Românească. Pe plan ortodox, datorită rădăcinilor sale balcanice, el a patronat nu doar Patriarhia ecumenică ci şi celelalte patriarhii orientale, încurajând redactarea unei prime Mărturisiri de credinţă ortodoxe cu caracter general, pe baza proiectului lui Petru Movilă, mitropolitul Kievului, corectat de Meletios Syrigos, în cadrul întrunirii teologice pan-ortodoxe de la Iaşi (1642), documentul final fiind promulgat de Patriarhia ecumenică în 1643. În dubla sa calitate de generos protector material al Bisericii Răsăritului şi de exigent apărător al credinţei ortodoxe, Vasile Lupu s-a manifestat, cum nici un alt domn român înaintea sa, ca un « urmaş al împăraţilor bizantini », cum a demonstrat odinioară factual Nicolae Iorga.

Manifestarea plănuită va fi dedicată în mod special aniversării comune a două acte singulare de cultură majoră ale acestei ilustre domnii : publicarea Cărţii româneşti de învăţătură în 1643 (cunoscută şi sub numele de Cazania lui Varlaam) şi promulgarea în 1646 a unei alte Cărţi româneşti de învăţătură (Pravila), ambele „cu dzisa şi cu toată cheltuiala lui Vasilie, Voievodul şi Domnul Ţărâi Moldovei”. Dacă fiecare din aceste monumente ale culturii româneşti religioase şi juridice din Moldova a făcut de-a lungul vremii obiectul unui efort de cercetare, condus cu instrumentele specifice ale istoriografiei, filologiei şi ştiinţei juridice, se poate aprecia că nu a fost încă suficient problematizat un aspect esenţial care le caracterizează pe amândouă. De ce ambele documente, atât de diferite ca natură şi conţinut, au ieşit de sub teascul aceleiaşi tiparniţe domneşti într-un timp remarcabil de scurt, promovând programatic limba vernaculară a locuitorilor Ţării Moldovei în ruptură vădită cu limbile tradiţionale de cult din spaţiul ortodox şi purtând, în plus, în mod surprinzator, acelaşi titlu de Carte românească de învăţătură ?

Pentru a răspunde la această întrebare, mai multe piste de cercetare se deschid. Mai întâi o serie de nume implicate în realizarea celor două capodopere. Deasupra tuturor, figura tutelară a domnului Ioan Vasile Lupu, a cărui voinţă politică se desluşeşte cu uşurinţă în spatele realizării celor două monumente literare: producţii ale tipografiei domneşti, instrument oficial al puterii (veritabil precursor al Editurii Monitorului Oficial), cele două lucrări sunt departe de a deservi un scop exclusiv literar. Ele fac parte, şi trebuie să fie analizate ca atare, din ansamblul activităţii politico-religioase a lui Vasile Lupu. Alături de domn, însă, se ivesc fireşte şi cei doi autori implicaţi direct în realizarea lor: mitropolitul Varlaam şi logofătul Eustratie. Ambele personalităţi necesită noi investigaţii istorice pentru lămurirea sensului activităţilor lor literare, în contextul transformărilor profunde suferite de societatea românească din Moldova în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Cercetările trebuie însă înnoite şi lărgite, în spiritul teoriei reţelelor, pentru a pune şi mai bine în evidenţă poziţia lor în câmpul literar al epocii, dar şi în raport cu publicul ţintit prin publicarea şi difuzarea producţiei tipografiei domneşti.

În al doilea rând, trebuie clarificate o serie de chestiuni metodologice. Ce conţinut avea noţiunea de carte în perioada primelor tipărituri româneşti? Ce sferă semantică avea noţiunea de învăţătură (doctrină), capabilă să cuprindă simultan domeniul religios şi cel juridic? (Răspunsul trebuie să ţină cont de traducerea românească, în aceeaşi perioadă, a celebrelor Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, realizată după versiunea slavonă de către logofătul Udrişte Năsturel, strâns legat de persoana mitropolitului Varlaam al Moldovei). În fine, şi mai cu seamă, ce cuprindere şi actualitate reprezentau conceptele conexe de „românesc”, „neam românesc”, „semenţia romenească”, “limbă românească”, evocate argumentativ de prefeţele programatice ale celor două lucrări ?

Ipoteza de lucru care emerge după formularea rapidă a acestor întrebări este că introducerea în uzul public, sub patronajul domniei, a limbii române în spaţiul religios, juridic şi, mai general, literar, nu reprezintă deloc o „evoluţie fatală a lucrurilor”, cum credea odinioară A. D. Xenopol. Indiciile existente lasă să se întrevadă o veritabilă reformă deliberată, elaborată în mod simfonic de domnul ţării şi de mitropolitul ei, cu concursul cancelariei domneşti, având ca scop introducerea oficială a limbii române atât în Biserică şi în Stat. Această ruptură cu trecutul, marcat de utilizarea seculară a limbii slavone literare, o limbă străină şi elitară, reprezintă o veritabilă revoluţie culturală, deschizând societatea românească curentelor modernităţii timpurii, marcată de triumful limbilor literare naționale. Această profundă schimbare influenţează societatea românească, prin efectele sale cumulate în timp, până în prezent. Revenirea asupra acestui moment hotărâtor este, prin urmare, de mare actualitate.  

Evenimentul ştiinţific care urmează să îi fie dedicat, departe de a fi rodul unui banal spirit aniversar, este destinat reînnoirii abordării momentului decisiv al introducerii limbii române în viaţa liturgică şi în administraţia de stat din Moldova, atât sub aspectul pragmatic cât si sub cel ideologic. Conceput într-un spirit interdisciplinar, destinat întâlnirii specialiştilor veniţi din mai multe orizonturi, el îşi propune să deprovincializeze subiectul şi să conjuge mai multe abordări propuse până acum în mod disjunct, şi care nu au dus în domeniu decât la rezultate cel mult parţiale : istorică, filologică şi teologică. La capătul lui se poate spera o profundă reînnoire a înţelegerii noastre asupra perioadei studiate. 

Comitet ştiinţific şi organizator:

                          Ioan-Aurel Pop – acad., prof. univ. dr., Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

                          Dan Ioan Mureşan – maître de conférences, dr., Université de Rouen Normandie, Franţa

                          Pr. Dragoş Bahrim – dr., Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

                           Arcadie Bodale – dr., Arhivele Naţionale Iaşi, Accademia di Romania in Roma

                           Emil Dragnev – conf. univ. dr., Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău

                           Cătălin Jeckel – consilier cultural, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

                            Andi Mihalache – dr., cerc., Institutul „A.D. Xenopol” din Iaşi 

                            Eugen Munteanu – prof. univ. dr., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

                             Laurenţiu Rădvan – prof. univ. dr., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi 

Programul colocviului

Miercuri, 9 noiembrie 2016

09.30 – 10.50: Deschiderea oficială a lucrărilor Colocviului Cărți Romȃneşti de Ȋnvățătură (Iaşi 1643, 1646): IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Dl. Mihai Chirica, Primarul Municipiului Iaşi, Dl. Maricel Popa, Preşedintele Consiliului Județean Iaşi, Dl. Petre Guran, Secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Externe, Dl. Academician Alexandru Zub, Dl. Academician Demir Dragnev, Dl. Conf. Univ. Dr. Gheorghe Cojocaru.

10.50 - 11.00: pauză

11.00 - 13.00: I. Bazele istorice ale vernacularizării  în Moldova 
Moderatori: Gheorghe Cliveti (Iaşi) şi Gheorghe Cojocaru (Chişinău)
Demir Dragnev (Chişinău), Literatura în limba română din secolele XVII-XVIII şi procesul de modernizare timpurie în Țările Române
Matei Cazacu (Paris), Utilizarea slavonei bisericeşti la români şi cauzele abandonării ei  
Arcadie Bodale (Iaşi), Adoptarea limbii române ca limbă oficială a Țării Moldovei: contribuţia cancelariei domneşti 
Ovidiu Pecican (Cluj-Napoca), Cărturari, idei şi comportamente printre românii din Moldova în epoca vasiliană

13.00 – 15.30: pauză

15.30 – 17.30: II. Tiparul puterii şi puterea tiparului
Moderator: Andrei Eşanu (Chişinău)
Elena Chiaburu (Iaşi), Contribuţii noi privitoare la tipografia înfiinţată de Vasile Lupu la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi
Ion Croitoru (Târgovişte), Rolul tiparului în epoca domnului Moldovei Vasile Lupu
Dragoş Mîrşanu (Iaşi), Relațiile Moldovei cu Kievul și Moscova în vremea mitropolitului Varlaam
Alin-Mihai Gherman (Cluj-Napoca), Un triptic teologic: tipăriturile mitropolitului Varlaam

17.30 – 17.45: pauză

17.45 – 19.45: III. Varlaam, „arhiepiscop şi mitropolit de Suceava şi a toată ţara Moldovei, exarh al sfîntului scaun de Constantinopol”
Moderator: Eugen Munteanu (Iaşi)
Ion Croitoru (Târgovişte), Poziția Sfântului Varlaam, mitropolitul Moldovei, în fața inovațiilor protestante din epocă, reflectată în Cartea sa de învățătură (Iași, 1643)
Iosif Camară (Iaşi), Din activitatea catehetică a mitropolitului Varlaam în Transilvania
Iraida Condrea (Chișinău), Cazania lui Varlaam în spațiul basarabean: implicații identitare și impedimente ideologice
Ludmila Usatâi (Chişinău), Expresia sentimentului naţional în Cazania lui Varlaam

Joi, 10 noiembrie 2016

09.30-12.00: IV. Introducerea limbii române în cultul bisericesc 
Moderator: Demir Dragnev (Chişinău)
Ioan-Aurel Pop (Cluj-Napoca),  De ce Carte românească de învăţătură? Românii de la Răsărit de Carpaţi în tranziţia de la naţiunea medievală la cea modernă
Andrei Eșanu, Valentina Eșanu (Chișinău), Mitropolitul Dosoftei al Ardealului (1622-1627) - un precursor al Mitropolitului Varlaam al Moldovei
Iosif Camară (Iaşi), Geneza Noului Testament de la Bălgrad în lumina comparaţiei cu Biblia de la Ostrog
Eugen Munteanu (Iaşi),  Despre semnificațiile istorice ale versiunii Milescu a Vechiului Testament (Ms. 45), în raport cu programul implicit al Mitropolitului Varlaam de traducere în limba română a cărților bisericești
Violeta Barbu (Bucureşi), „Graiul românesc să se ridice liber către Dumnezeu”. Reforma liturgică în ţările române: etape, modele şi fundamente teologice la cumpăna sec. XVII-XVIII
Emil Dragnev (Chişinău), Observații privind introducerea limbii române în pictura ecleziastică

12.00 – 14.00: pauză

14.00 – 15.30: V. Dreptul limbii române 
Moderator: Ioan-Aurel Pop (Cluj-Napoca)
Alin-Mihai Gherman (Cluj-Napoca), Un colaborator apropiat al mitropolitului Varlaam, Eustratie logofătul
Dan-Ioan Mureşan (Rouen), Ordonnance du Roy sur le fait de justice (1539) şi Cartea românească de învăţătură (1646). Oficializarea limbilor naţionale în Franţa lui Francisc I şi în Moldova lui Vasile Lupu
Oana Rizescu (Bucureşti),  Limbajul dreptăţii în secolul al XVII-lea: practicile discursive şi norma juridică din Cartea românească de învăţătură şi Îndreptarea legii

15.30 – 16.00: pauză

16.00 – 19.00: VI. Impactul în durata lungă a revoluţiei culturale din sec. XVII
Moderator: Laurenţiu Rădvan (Iaşi)
Ilie Moisuc (Iaşi), Cronicile – cărţi laice de învăţătură. Grigore Ureche
Elvira Sorohan (Iaşi), Cronicile – cărţi laice de învăţătură. Miron Costin
Daniel Niţă-Danielescu (Iaşi) - Moştenirea programului cultural romȃnesc al Sfinților Mitropoliți Varlaam şi Dosoftei. Considerații asupra ,,Ȋnaintecuvȃntăriiˮ Mitropolitului Veniamin Costachi la ediția din 1834 a ,,LIturghieruluiˮ
Liviu-Ioan Pelin (Iaşi), Problema denumirii limbii române în Țara Moldovei între 1630-1812
Gheorghe Cojocaru (Chişinău), Inventarea cominternistă a unei „limbi” moldoveneşti distincte de cea română: o diversiune ideologico-identitară împotriva ştiinţei lingvistice